Cervicita
Cervicita
Cervicita reprezinta o inflamatie a cervixului (partea inferioara a uterului – colul uterin). Cele mai multe cazuri de cervicita sunt asimptomatice si de mica importanta insa exista si cazuri in care cervicita apare ca urmare a contactarii unor boli cu transmitere sexuala, ca gonoreea si chlamydia.
Pentru ca tratamentul sa fie unul de succes este foarte importanta cunoasterea cauzei ce sta la baza dezvoltarii cervicitei. In unele cazuri de cervicita, antibioticele sunt folosite pentru a trata infectiile de la nivelul colului uterin.
​
Puteti reduce semnificativ riscul de a dezvolta cervicita prin practicarea sexului protejat si urmarind programul de screening Papanicolau al medicului specialist.
Cel mai adesea, cervicita nu provoaca semne sau simptome si poate fi depistata in urma unui test Papanicolau sau a unei biopsii pentru alta afectiune. Daca aveti simptome, ele pot include:– secretii vaginale in cantitati mari de culoare gri sau galbena ce uneori pot avea un miros neplacut;– urinari dureroase frecvente;– durere in timpul actului sexual;– sangerari vaginale dupa actul sexual, intre perioadele menstruale sau dupa menopauza.
​
Cauzele aparitiei.
​
Cervixul actineaza ca o bariera ce nu da voie bacteriilor si virusurilor sa intre in uter. Cu toate acestea, cand bacteriile si virusurile intra in contact cu cervixul, pot provoca inflamatii si chiar pot mari riscul ca infectia sa treaca in uter.
Cauzele posibile ale cervicitei includ:
Infectii cu transmitere sexuala. Cel mai adesea, infectiile bacteriene si virale care cauzeaza cervicita sunt transmise prin contact sexual. Cervicita poate rezulta in urma contactarii unei boli cu transmitere sexuala, inclusiv gonoreea, chlamydia si herpesul genital dar si HPV.
Reactii alergice. O alergie cauzata de spermicidele contraceptive sau latex, poate duce la cervicita.
​
Complicatiile cervicitei.
​
- infertilitate;
- cancer de col uterin;
​
​
Endometrita
Endometrita
Endometrita puerperala defineste o forma limitata (localizata) a infectiei aparuta dupa nastere (in perioada de lehuzie – adica in primele 6 saptamani post partum).
Infectia este localizata la nivelul endometrului (mucoasa uterina) si este mai putin frecventa in nasterile naturale necomplicate si mai frecventa dupa operatii cezariene ce urmeaza unor travalii prelungite.
​
Cauze si factori de risc
​
Factori cauzali sunt germenii bacterieni ce colonizeaza sfera genitala (perineu, vagin, col uterin), tubul digestiv (sigmoid, rect, anus), aparatul urinar (uretra, vezica urinara, uretere, rinichi ), precum si germenii transmisi pe cale sexuala (Micoplasma, Chlamidia, Gonococ, Gardnerella). Din cauza acestui polimorfism bacterian identificarea germenului cauzal poate fi dificila.
Factorii de risc (favorizanti) duc la modificarea reactivitatii organanismului matern la infectii si au drept consecinta penetratia mai usoara a germenilor si modificarea manifestarilor clinice ce vor fi mai sterse, necorespunzatoare cu tabloul clinic infectios din afara sarcinii.
Acesti factori favorizanti trebuie bine cunoscuti pentru ca de aceasta depinde prevenirea (porofilaxia) infectiei.
Ei pot actiona:
- inainte de nastere (antepartum)
- in timpul nasterii (intrapartum )
- dupa nastere (postpartum imediat si perioada de lehuzie)
Statusul socio-economic al gravidei, bolile ce coexista cu sarcina (anemia, diabetul, infectiile urinare, infectiile genitale, starile infectioase) si alte boli preexistente sarcinii precum si ruperea membranelor amniotice inainte de declansarea travaliului, reprezinta factori de risc importanti ce actioneaza antepartum.
In timpul nasterii (intrapartum) travaliile lungi, epuizante pentru mama, cu rupturi de tesuturi, manevre obstetricale (aplicatii de forceps, extractii manuale de placenta), hemoragii repetate, toate acestea pot favoriza contaminarea bacteriana de la nivelul perineului vulvei, vaginului, colului si invazia cavitatii uterine.
Foarte importanta este calitatea asistentei la nastere (cu respectarea tuturor regulilor de asepsie si antisepsie).
In post partum (lehuzie) au rol favorizant: hemoragiile si retentia de cheaguri, retentia de fragmente placentare si membranare, retentia de lohii in cavitatea uterina.
​
Simptomele de endometrita puerperala
Lehuza prezinta, de obicei, in ziua a 3-a, a 4-a dupa nastere:
- febra (38-39), frisoane
- modificare usoara /moderata starii generale (cefalee, astenie)
- dureri in etajul abdominal inferior
- modificari ale lohiilor, ce devin urat mirositoare sau diminuarea lor prin retentie.
Endometrita
Vaginita
Vaginita
Ce este vulvovaginita?
​
Infectiille aparatului genital reprezinta una din majorele probleme de sanatate ale femeilor. Pot fi infectii genitale joase (vulvovaginite si cervicite) si infectii genitale inalte (boala inflamatorie pelvina ).
Factorii care favorizeaza aparitia infectiilor aparatului genital feminin includ:
​
-menstruatia, intrucat sangele eliminat reprezinta un mediu propice de dezvoltare pentru numeroase bacterii;
-contactul sexual poate determina infectarea aparatului genital feminine atunci cand sperma contine bacterii sau agenti patogeni;
-avorturile si chiuretajele biopsice;
-sarcina, nasterea, lehuzia reprezinta momente favorabile pentru contaminarea si producerea infectiilor;
-expunerile prelungite la frig si umezeala;
-stresul;
-malnutritia;
-eforturile fizice mari.
​
Vaginita este o infectie joasa si reprezinta inflamatia localizata a mucoasei vaginale si poate fi cauzata de bacterii, ciuperci, protozoare. Vaginitele se mai numesc si colpite.
De obice,i inflamatia vaginului este insotita de inflamatia vulvei (partea externa a aparatului genital feminin), astfel incat denumirea este de vulvovaginita.
​
Cauzele vulvovaginitei si factorii favorizanti pentru dezvoltarea ei.
​
Factorii favorizanti care pot declansa instalarea vulvovaginitei sunt:
-activitatea sexuala;
-tratamentul cu antibiotice;
-diabetul zaharat, SIDA;
-disfunctiile hormonale(pubertate sau menopauza);
-nivel scazut de igiena sau unele practici igienice(irigatiile vaginale frecvente);
-unele metode contraceptive.
Principala cauza a aparitiei vulvovaginitelor este reprezentata de infectia cu bacterii (Haemophilus vaginalis), protozoare (Trichomonas vaginalis) si ciuperci (Candida albicans).
​​
Sarcina extrauterina
Sarcina extrauterina
Sarcina extrauterina sau ectopica rezulta in urma implantarii ovulului fecundat in alta parte decat in mucoasa uterina. El se poate implanta in ovare, cavitatea abdominala sau trompele uterine, aceasta din ultima locatie reprezentand 95% dintre cazurile de sarcina ectopica (tubara). In intreaga lume, frecventa de aparitie a sarcinii ectopice este de 1 la 100.
In momentul intalnirii cu spermatozoidul, ovulul este fecundat, eveniment care se produce la nivelul trompei uterine. In continuare, ovulul fecundat porneste catre uter, urmand sa se implanteze in mucoasa acestuia. In anumite situatii, ovului fecundat nu mai ajunge in uter, impotmolindu-se pe drum.
Spre exemplu, interiorul trompei uterine este aglomerat de falduri contorsionate si rasucite care ingreuneaza traseul ovulului, prinzandu-l ca in chingi si fortandu-l sa se impanteze aici. Mediul nu este propice, insa zigotul, in dezvoltarea sa incepe sa creasca si sa secrete anumiti hormoni, specifici sarcinii, care stimuleaza aprovizionarea cu sange a trompei.
Astfel, vasele din aceasta zona incep sa sangereze, iar pe masura ce embrionul capata proportii, trompa se dilata peste capacitatea ei, determinand aparitia hemoragiei. In situatii mai grave, trompa chiar se poate rupe, punand in pericol viata femeii.
​
Cauzele sarcinii extrauterine
​
Nu se stie cu exactitate ce determina aparitia acestei anomalii, insa specialistii tind sa creada ca afectiunile inflamatorii pelvine, infectiile, apendicita, endometrioza si absenta unuia dintre ovare sunt principalele motive.
"Dupa ce analiza de sange confirma ca o femeie este insarcinata si dupa ce aceasta analiza (Bhcg) ajunge la putin peste 1000 de unitati inseamna ca sarcina este vizibila ecografic in uter. Daca nu se vede in uter, apare suspiciunea de sarcina extrauterina, confirmata dupa o scurta vreme tot ecografic.
In cazul in care stim ca este vorba despre o sarcina extrauterina, exista tratamente medicamentoase menite sa opreasca sarcina din a creste, pentru a nu se rupe trompa si a avea alt tip de complicatii.
In general, sarcinile extrauterine apar in urma unei patologii deja existente (80% din cazuri), cel mai degraba la nivelul trompelor uterine – hidrosalpinx-ul (acumularea de lichid) este una dintre aceste complicatii.
​
Simptomele sarcinii extrauterine
​
In cazul in care va confruntati cu o sarcina ectopica este foarte posibil sa prezentati sangerare vaginala de culoare maro inchis, dureri abdominale, spasm intestinal, hemoragie interna, crampe severe, nevoie imperioasa de a urina, ameteala, lesin.
Candidoza
Candidoza vaginală este o infecție fungica care produce iritație, scurgere vaginală și mâncărime intensă la nivelul vaginului și vulvei. Candidoza vaginală este o formă de vaginită, adică o inflamație a vaginului.
Candidoza vaginală este o problemă frecventă a femeilor. Majoritatea femeilor suferă în decursul vieții de cel puțin două episoade de candidoză vaginală.
Candidoza vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală. Cu toate acestea, ea poate fi transmisă organelor genitale pe cale orală, în urma sexului oral.
Candidoza vaginală poate fi tratată eficient. În cazul unei candidoze vaginale recidivante (4 sau mai multe infecții în decurs de un an), este necesar un tratamemt mai îndelungat percum și un tratament complex de întreținere.
​
Cauzele candidozei vaginale
​
Agentul cauzal al candidozei vaginale este o ciupercă, denumită candida. Vaginul normal conține o asociere echilibrată de fungi (inclusiv candida) și bacterii. Bacteriile Lactobacillus (lactobacilii) produc acid, prevenind astfel înmulțirea în exces a ciupercilor. Când acest echilibru este deteriorat, se ajunge la o infecție fungica. O cantitate prea mare de ciuperci în vagin conduce la mâncărime vaginală, senzație de arsură și alte semne clasice ale unei candidoze vaginale.
Factorii care pot conduce la înmulțirea excesivă a ciupercilor în vagin și apariția candidozei vaginale sunt:
• Administrarea de antibiotice, care reduce cantitatea de lactobacili în vagin și modifică ph-ul vaginal
• Sarcina
• Diabetul zaharat necontrolat
• Deficiența sistemului imunitar
• Administrarea de contraceptive orale sau terapia hormonală, care cresc nivelele de estrogeni
Cea mai frecventă ciupercă responsabilă de candidoza vaginală este Candida albicans. Însă uneori factorii cauzali pot fi și alte tipuri de candida. Tratamentele uzuale se adresează infecțiilor cu Candida albicans. Candidozele vaginale cauzate de alte tipuri de ciuperci candida pot fi mai dificil de tratat și pot necesita tratamente mai agresive.
Candidoza vaginală poate apărea după anumite tipuri de activitate sexuală, în special după contactul sexual oral-genital. Cu toate acestea, candidoza vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală. Chiar și femeile care nu sunt active sexual pot dezvolta o candidoză vaginală.
Simptomele candidozei
​
Candidoza vaginală simplă (ușoară sau moderată) se poate manifestă prin:
• Mâncărime și iritație la nivelul vaginului și vulvei
• Senzație de arsură, în special în cursul contactului sexual sau în timpul urinării
• Înroșirea și edemul vulvei
• Durere și sensibilitate vaginală
• Erupție vaginală
• Secreție vaginală apoasă
• Leucoree (scurgere vaginală) groasă, de culoare albă, nemirositoare, cu aspect brânzos
Candidoza vaginală complicată (severă sau recidivantă) se poate manifestă prin :
• Simptome severe: înroșire extinsă, edem și mâncărime care conduc la fisuri, crăpături sau ulcere
• Candidoza recidivantă : 4 sau mai multe candidoze vaginale într-un an
• Infecție cu alt tip de candida decât Candida albicans
• Candidoză vaginală în sarcină
• Candidoză vaginală asociată unui diabet zaharat necontrolat
• Candidoză vaginală asociată cu o imunodeficiență (datorită unor medicamente sau în cadrul infecției HIV)
Este recomandat să programezi o vizită la medic atunci când:
• Este pentru prima dată când prezinți simptome de candidoză vaginală
• Nu ești sigură dacă ai sau nu candidoză vaginală
• Simptomele nu dispar după un tratament simplu cu cremă sau ovule antifungice
• Apar alte simptome